Read Exuvii by Simona Popescu Online

exuvii

Exuvii" este un roman autobiografic, axat pe copilaria si adolescenta autoarei - o perspectiva autista", inocenta asupra lumii. Romanul, aparut in 1997, s-a bucurat de o primire foarte buna din partea criticii, devenind un "clasic" al literaturii postmoderne romanesti si fiind tradus, in 2002, si in Polonia. "Toate cartile pe care le-am scris se influenteaza intre ele, iarExuvii" este un roman autobiografic, axat pe copilaria si adolescenta autoarei - o perspectiva autista", inocenta asupra lumii. Romanul, aparut in 1997, s-a bucurat de o primire foarte buna din partea criticii, devenind un "clasic" al literaturii postmoderne romanesti si fiind tradus, in 2002, si in Polonia. "Toate cartile pe care le-am scris se influenteaza intre ele, iar «Exuvii» este doar o parte dintr-un puzzle al carui model il vad doar eu un «model» pe care l-am avut in fata ochilor pe la douazeci si ceva de ani, cind am stiut care sint obsesiile mele si de ce trebuie sa scriu eu despre ele cit timp o sa pot sa scriu." (Simona Popescu)...

Title : Exuvii
Author :
Rating :
ISBN : 9736816540
Format Type : Paperback
Number of Pages : 328 Pages
Status : Available For Download
Last checked : 21 Minutes ago!

Exuvii Reviews

  • Cărți și călătorii
    2019-06-14 13:47

    Am citit-o oarecum pe repede înainte, adică am mai sărit pe unde mă plictiseam. Tentația era să sar destul de mult. Mi-au plăcut titlul și ideea că suntem suma eurilor noastre din trecut, m-am regăsit în mai multe ipostaze (cititul, dormitul la prânz în copilărie, joaca pe afară, singurătățile, jurnalul de adolescentă), dar cu stilul nu am rezonat deloc. Mi s-a părut prețios, prea dens, superficial, forțat și m-a dus cu gândul la ce povestea J.R. Moehringer în The Tender Bar la un moment dat: că la începuturile lui în ale scrisului, avea obiceiul să-și scoată din dicționar o listă cu cuvinte mari, complicate, pe care să le folosească în orice lucrare/articol/scrisoare ca să impresioneze. Bineînțeles, efectul era opus. Cred că nu a ajutat nici ediția mică de la Polirom, cu scrisul mic și înghesuit. Am văzut multe articole laudative la adresa Exuviilor și a Simonei Popescu, dar pe mine nu m-a convins.

  • anca dc
    2019-05-23 09:46

    Nu ne-am plăcut atît de mult de la început. A fost aşa, puţin cîte puţin, o creştere. Cel mai mult m-a încîntat faptul că nu îi scrisă 'stas' ca o autobiografie, în ani mai mult sau mai puţin crescători, ci îi luată pe anumite teme, pe 'piticii' ei din cap, pe obsesii, pe vizuini, cărţi de bucate şi cîte şi mai cîte. Destul de singuratică Simona asta, dar noa, şi ea recunoaşte asta. Inevitabil, mi-am comparat copilăria, şi, la mine, e zgomot mult şi compania asemenea - verişori grămadă, gaşca de pe stradă, baieţii de la bloc, veşnice războaie de 'putere' între fetele-verişoare şi baieţii-verişori, pac-pac-uri, ascunsa seara tîrziu şi tot felul de invenţii şi sperieturi. Cele mai vii momente de singurătate sunt dăţile cînd mă dădeam cu biţigla pe străzi şi cînd citeam. Dar cînd citeam erau şi cele mai faine şi, de fapt, ne-singure, fiindcă citeam la verişoarele mele muzicale în timp ce ele studiau. :) Mda. Asta aşa, copilăria-mi pe foarte scurt. Cît despre citatul de mai jos.. ce să zic? Se potriveşte de minune! Nu numai cu obiceiul meu început întra cincea de a citi pe stradă, ci şi cu această carte care a fost citită exclusiv pe drumuri casă-serviciu-casă şi alte instituţii mai mult sau mai puţin oficiale.E o anumită voluptate în lecturile astea aparent superficiale: cititul în mijlocul mulţimilor, într-o sală de aşteptare, în gară, în autobuz, în timpul orelor la şcoală, în pauze, la o coadă, în picioare. Atunci, gîndirea ta descompusă ca o rază de lumină într-un spectru multiplu şi atrasă de altceva, ascuţită de viteza unui alt fel de timp (care era "timpul" locurilor, oamenilor pe lîngă care treceai) înregistreză nişte lucruri care te uimesc întotdeauna. Sub semnul urgenţei, creierul se mobiliza formidabil, făcea legături fantastice ca niciodată în zilele de lene lăbărţată, intra într-un soi de febră, de delir, lucra într-o altă turaţie.

  • Angela Simo
    2019-06-03 11:29

    Vin momente când nu știi încotro s-o apuci, când te cauți, dar nu ești acolo - sau poate doar ai greșit ascunzătoarea. Momente când ai chef să petreceți ceva timp cu tine însuși, să discuți între patru ochi cu sinele tău pentru a te aduna, pentru a-ți reîntregi ființa complexă ce ai fost, ești și vei fi. Uneori uiți lucruri, amintiri, frânturi din ceea ce erai acum trei sau zece ani, iar câteodată, fie că recunoști sau nu, ai nevoie de cineva care să-ți amintească toate aceste lucruri. În momente ca astea - această carte este alegerea perfectă.„Am 16 ani. Citesc. Îmi plac mai mult cărțile decât oamenii. Ele - cele adevărate - nu vor să te convingă de nimic, nu vor să aibă „dreptate”. Asculți vocile cărților. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, le-nchizi. Și nimeni nu se supără pe tine.” - Exuvii, Simona PopescuÎntreaga recenzie pe blog: http://bbibliophile.blogspot.ro/2015/...

  • Raluca Colac
    2019-06-16 13:27

    Timpul se bucleaza.Corpul si-aduce aminte.

  • Madi
    2019-06-03 11:42

    O carte fascinanta, plina de emotii, senzatii tactile, vizuale, olfactive. Descoperi o Simona Popescu care inca din fragezie a avut ca prima pasiune explorarea, cunoasterea de senzatii noi, crearea de imagini si emotii inedite. O reusita intoarcere in copilarie, plina de aventurile-i specifice, mai mult sau mai putin banale, insa atat de labirintic descrise. In "Exuvii" se intalnesc copilaria si adolescenta, niste piei pe care Simona le poarta in continuare, pe una cu drag iar pe alta partial, oarecum lepadata. Si ce e cel mai frumos, este ritmul de poezie al cartii. Intotdeauna mi-au placut poetii care scriu si romane... suna foarte melodios!

  • Andreea Chiuaru
    2019-06-05 08:34

    "Spune-mi despre tine", mi-a zis cam pe atunci un băiat care spunea că mă iubește. Și-n clipa aia am realizat că nu pot vorbi despre mine fără să am mereu sentimentul unei îngrozitoare și inevitabile trădări. Despre care mine? "Vrei să-ți povestesc cum eram la cinci ani?", i-am răspuns. "Sau vrei să-ți vorbesc despre idioata de la 15? Acum un an eram foarte grasă, cu siguranță nu ți-ar fi plăcut de mine, dar eram fantastic de cumsecade."

  • Bookaholic
    2019-06-05 13:43

    Dacă în încercarea de a se descoperi pe sine, de a îşi înţelege identitatea – sau identităţile –, scriitorii fac adesea apel la amintiri, povestindu-şi viaţa sau fragmente care par a fi relevante, nu toţi reuşesc însă a se înţelege pe sine mai bine în urma acestui demers. Dacă apelul la amintiri, cel mai adesea din copilărie sau adolescenţă, reprezintă la unii autori soluţia necesară pentru redescoperirea de sine, pentru înţelegerea mai clară a modului în care fragmente, poate unele aparent nesemnificative, din trecut au ajuns să formeze o personalitate complexă, există unele cazuri în care apropierea prea mare de sine duce, paradoxal, la imposibilitatea de a întrevedea cu acurateţe ţesătura complicată pe care se construieşte identitatea. Un astfel de caz este cel al Exuviilor Simonei Popescu, în care întoarcerea către propriul o împinge pe autoare la o rătăcire în hăţişul avatarurilor pe care diferitele identităţi le-au încarnat de-a lungul anilor; aceste identităţi variate devin, în procesul de înţelegere a sinelui, adevărate personaje, toate avînd acelaşi punct de plecare – o fiinţă complexă şi complicată, a cărei dorinţă de autocunoaştere se confundă cu plăcerea pentru scris, cu pierderea într-o lume a poeticului, a scriiturii care constituie firul roşu ce uneşte toate aceste identităţi. (recenzie: http://bookaholic.ro/descoperirea-de-...)

  • Catalina
    2019-05-21 12:44

    Principala posot-părere cu care m-a lăsat Exuvii e că eu as fi vrut să scriu cartea asta. Stilul ghiduș, vocabularul complex, dar nepretențios, prezentarea fragmentară, lipsa unui fir narativ; totul m-a atras. Faptul că Simona Popescu își descrie copilăria cu atâta sinceritate si introspecție.

  • Carina Cichi
    2019-05-20 16:55

    "Nu suntem doar ce suntem, ci și ce am fost."

  • Mihaela Strenc
    2019-05-23 16:48

    Mi-ar fi placut mult mai mult aceasta carte, daca textul nu ar fi fost impanat cu atatea neologisme . De asemenea, enumerarile interminabile au devenit deranjante la un moment dat. Autoarea e foarte talentată, e pacat ca a apelat la artifcii lingvistice.

  • Andrei
    2019-06-03 10:31

    4.5 ⭐O carte excepționala,care surpirinde foarte bine o copilarie minunata.Cred ca e cea mai onesta carte pe care am parcurs-o vreodată.

  • Alexandra
    2019-06-12 08:43

    Momentul citirii acestei cărți coincide, în cazul meu, cu începutul adolescenței. "Niciodată nu ești mai singur ca în adolescență. Și niciodată singurătatea nu e mai impunătoare și în același timp mai umilitoare, niciodată nu e atât de contradictorie ca atunci." Deși înconjurată de atâția oameni, mă simțeam singură, pentru că mi se părea că nu pot vorbi despre frământările mele interioare cu nimeni, căci nimeni nu le va înțelege; la drept vorbind, cum ar putea să mă înțeleagă altul dacă și pentru mine însămi sunt un puzzle prea dificil de dezlegat? "Exuvii" m-a ajutat să mă redescopăr; citind despre trăirile Simonei mi-am retrăit propria viață. Ea reușește, prin această carte, să realizeze o biografie a ființei umane de pretutindeni, și creează, în același timp, un prieten de încredere pentru cei care trec printr-o astfel de perioadă ca mine, căci cărțile nu sunt ca oamenii, care după ce se prefac că te-au ascultat, îți spun ce li se pare că s-ar cuveni să îți zică; "ele - cele adevărate - nu vor să te convingă de nimic, nu vor să aibă "dreptate". Asculți vocile cărților. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, le-nchizi. Și nimeni nu se supără pe tine."

  • Diana Amarghioalei
    2019-05-23 11:34

    A fost o carte cu adevarat diferita. Sentimentele autoarei au fost exprimate intr-un mod foarte original, si complex. Nu m-am asteptat ca autoarea sa aibe o conceptie atat de diferita si de frumoasa cu privire la copilarie si la ipostazele noastre vechi pe care incercam sa le uitam, desi nu ar trebui. Recomand cu incredere tuturor aceasta carte.

  • Diana Amarghioalei
    2019-06-07 12:55

    A fost o carte cu adevarat diferita.Sentimentele autoarei au fost exprimate intr-un mod foarte original,si complex.Nu m-am asteptat ca autoarea sa aibe o conceptie atat de diferita si de frumoasa cu privire la copilarie,si la ipostazele noastre vechi pe care incercam sa le uitam,desi nu ar trebui.Recomand cu incredere tuturor aceasta carte.

  • Bianca
    2019-06-13 10:26

    Aceasă carte a reuşit să mă (re)introducă în paradisul copilăriei. Alături de Simona am retrăit sentimente pe care nu ştiam că le mai am. Consider ca romanul ar trebui sa fie citit de absolut toată lumea, pentru că toţi merităm un moment de repaus, de ieşire din cotidian.